Briceagul elvetian si spada de Toledo
federerbriceag elvetiannadalzgura albastradjokivic
De la aparitia focului si pana la folosirea energiei electrice, de la primul litru de apa calda si pana la Internet, aproape toate marile inventii, fara de care, astazi, nu mai putem concepe existenta, au intampinat rezistenta mai mare sau mai mica din partea maselor.
Probabil ca si genialul inventator al rotii a starnit primele hohote de ras ale unor cercopiteci care tineau mortis sa care cu spinarea.
Cam in orice domeniu, chiar si in cele mai liberale, schimbarea este privita cu suspiciune sau chiar cu ostilitate, fara a asculta macar la ce foloseste sau poate folosi noul care, intr-adevar nu aduce, intotdeauna ceva bun.
Dar cat rau poate face schimbarea culorii zgurei pe care se joaca tenis? Probabil ca primii jucatori care au pasit pe o suprafata de ciment s-au simtit mult mai putin confortabil decat pe zgura sau pe iarba, dar, intre timp "hard-top-ul" aproape ca s-a generalizat si asta in foarte multe culori.
Ion Tiriac a fost criticat aspru de unii dintre jucatorii care au participat la turneul "Masters" de la Madrid pentru ca a indraznit – pe baza unor studii foarte bine argumentate – sa toarne pe terenuri zgura albastra.
Contestatari ai masurii au fost primul si al doilea jucator (la moementul inceperii turneului) in clasamentul ATP, Novak Djokovic si Rafael Nadal. Este cel putin surprinzator ca un campion de talia lui Nadal, cel care joaca si cu febra si cu genunchii bandajati ca niste suspensii betege sa se lase invins de... culoarea zgurii.
In final, nici Djokovic, nici Nadal - care a avut reactiile unei domnisoare de pension sau ale unui fotbalist din campionatul de fotbal al Romaniei, care se vaita cand se mai intampla sa joace trei meciuri intr-o saptamana - nu au castigat turneul. L-a castigat acelasi... Roger Federer pentru ca, in loc sa se planga, a jucat chiar si asa.
Nu juca nici in ploaie, nici pe zapada - desi il vedem in stare sa nu renunte nici macar in astfel de conditii - ci tot pe un teren, dar de alta culoare foarte asemanatoare cu cea a unui "hard".
"Noua culoare, noua provocare" - si-o fi zis Federer. In loc sa vorbeasca mult, a jucat mult si, evident, bine, a castigat turneul si a urcat pe locul al doilea in locul lui Nadal.
Briceagul elvetian si-a aratat inca o data versatilitatea. Are mai multe lame solide. Se rupe una, incearca alta. Are si foarfeca, are si lupa, pana si bold pentru desfundat duza de parbriz.
In padure sau in desert, in conditii adverse sau numai aparent adverse, iata ca este mult mai bine sa ai un briceag elvetian, decat o spada de Toledo.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML