Secretul reusitei in viata

Secretul reusitei in viata Ca sa ai succes in viata, nu iti trebuie decat NOTORIETATE. Fa-i pe ceilalti sa vorbeasca despre tine, mentine-te in atentia unui public cat mai larg (nu conteaza daca prin lucruri pozitive sau negative) si sansele tale de a deveni o persoana influenta si fara griji financiare vor creste spectaculos. Este o strategie banala, dar care functioneaza perfect si care, in plus, are meritul ca explica foarte bine ascensiunea unor pseudo-vedete care tot apar la televizor. Si a caror singura calitate e ca... apar la televizor.
Ati auzit de Muzeul de Curiozitati Barnum, din New York? A fost infiintat in 1842, ca un loc de recreere inedit - o combinatie intre gradina zoologica, acvariu, galerie cu figuri de ceara, spectacole de teatru sau iluzionism, freak show si expozitie cu obiecte ciudate, marea majoritate falsuri: o sirena mumificata, trunchiul unui copac la umbra caruia au stat Iisus si discipolii sai etc.

Muzeul a ars complet in 1865, dar in cei 23 de ani de functionare a reusit performanta incredibila de a vinde cca 38 de milioane de bilete (erau perioade in care se inregistrau chiar si 15.000 de vizitatori pe zi!). Si interesant este ca aceasta performanta i se datoreaza in totalitate unui singur om: lui Phineas Taylor Barnum, fondatorul muzeului, cel care a aplicat cu consecventa o lectie de afaceri pe care a primit-o in tinerete. O lectie care tine de natura umana si care este valabila 100% si in ziua de astazi.

Totul a inceput cu o gluma proasta careia Phineas Taylor Barnum i-a cazut victima in 1836, pe cand avea 26 de ani. La momentul acela tocmai se angajase ca asistent al proprietarului unui circ, Aaron Turner, iar una dintre primele sarcini primite a fost sa rezolve niste comisioane marunte in orasul Annapolis, unde circul tocmai sosise si urma sa sustina o serie de spectacole.

Ceea ce s-a intamplat atunci pare desprins dintr-un episod din Twilight Zone: mergand prin oras, Barnum s-a trezit pur si simplu ca oamenii incep sa se tina dupa el, cu o atitudine agresiva. Oameni complet necunoscuti, pe care-i vedea pentru prima oara, pareau sa aiba ceva de impartit cu el si numarul lor tot crestea. Astfel ca foarte curand tanarul s-a trezit inconjurat de cateva zeci de indivizi furiosi care-i cereau socoteala, acuzandu-l ca... este Ephraim Avery, un suspect de crima care tocmai fusese achitat intr-un proces celebru al vremii si pe care toata America il considera in realitate vinovat.

A fost nevoie de toata puterea de convingere a lui Barnum ca sa-i determine pe agresorii sai sa mearga cu el la circ si sa-i verifice identitatea. Si odata ajunsi acolo misterul s-a risipit: seful lui, Aaron Turner, a explicat razand ca el insusi raspandise zvonul ca Barnum este de fapt Avery, ca sa faca o gluma pe seama angajatului sau. Iar gloata, inveselita si ea, s-a imprastiat.

Singurul care nu radea era, desigur, Barnum, care inca mai tremura. Foarte nervos, el a vrut sa stie ce era totusi cu gluma aceea idioata si Turner, devenit brusc serios, l-a lamurit: “Dragul meu, a fost spre binele afacerii noastre. Iti spun un lucru si te rog sa-l retii – daca vrei sa ai succes, nu-ti trebuie decat notorietate.” Si, intr-adevar, in zilele urmatoare tot orasul a vorbit numai despre gluma pe care o facuse directorul circului proaspat sosit in oras, iar consecinta a fost ca spectacolele s-au tinut cu casa inchisa in fiecare seara, cu oameni umpland pana la refuz tribunele.

Barnum n-a uitat aceasta lectie. Asa ca 6 ani mai tarziu, cand a deschis Muzeul de Curiozitati mentionat mai sus, a facut propria lui “gluma” pentru a atrage clientii: a luat un cersetor de pe strada, l-a platit cu 1 $ si i-a dat o sarcina bizara – sa iasa din muzeu cu 5 caramizi in brate, sa le aseze din loc in loc pe strazile din jur, apoi sa faca traseul in sens invers, sa culeaga caramizile si sa intre cu ele in muzeu. Si-n tot acest timp sa-si pastreze un aer serios si sa nu raspunda la niciun fel de intrebari ale trecatorilor.

Cand cersetorul a facut prima data treaba asta, cateva zeci de oameni s-au oprit si l-au privit nedumeriti. A doua oara erau deja cateva sute. Si multi dintre ei, rosi de curiozitate, au facut exact ce banuia Barnum ca vor face: au cumparat bilete si au intrat dupa cersetor in muzeu, sperand sa afle explicatia acestei ciudatenii. Pana la sfarsitul zilei, 1.000 de oameni vizitasera astfel muzeul. Si, logic, toti au povestit apoi intamplarea familiei si cunoscutilor, neuitand sa adauge ca vazusera cu aceasta ocazie si niste exponate interesante. Consecinta? In mai putin de o saptamana tot New York-ul stia de muzeul lui Barnum, noua atractie din oras.

N-a fost insa singura actiune de acest gen a lui Barnum. Intreprinzatorul a cautat tot timpul sa creeze valva in jurul afacerii sale si sa obtina astfel acel element vital asupra caruia i se atrasese atentia in urma cu ani: notorietatea.

Ca urmare, a reusit sa declanseze o adevarata dezbatere nationala asupra existentei sirenelor (el avea o “sirena mumificata” in muzeu, in realitate un fals obtinut prin imbinarea dintre un bust de maimuta si o coada de peste), a lansat zvonul ca la muzeu poate fi vazuta o femeie in varsta de 161 de ani etc., avand grija ca din cand in cand sa reaprinda interesul in jurul exponatelor sale, trimitand el insusi scrisori redactiilor ziarelor in care, pretinzand ca este o somitate de prin Europa, demasca sarlataniile.

Barnum a inteles perfect cat de important este sa captezi atentia oamenilor. A inteles ca, odata ce ochii multimii se opresc asupra ta, capeti brusc o legitimitate speciala, devii important, interesant, valoros. Si a mai inteles ca nu conteaza cum captezi atentia, pentru ca - trebuie retinut acest aspect - motivul si calitatea acestei atentii nu au absolut nicio insemnatate! Barnum se bucura cand presa ii demasca sarlataniile si il desfiinta, deoarece astfel ramanea in atentia publicului. Iar din punctul lui de vedere atentia permanent intretinuta, pozitiva sau negativa, constituia conditia de baza a succesului.

Am vorbit pana acum strict despre afaceri si despre reusita in afaceri, dar trebuie spus ca strategia de mai sus are o arie de aplicare mult mai larga, practic in tot ceea ce tine de reusita in viata. Da, pentru a reusi in viata, captarea atentiei este intotdeauna esentiala.

Lumea se da in vant dupa exceptii, dupa curiozitati, dupa tot ce iese din tipare. Asa ca nu te teme niciodata sa scoti in evidenta lucrurile care te singularizeaza, nu te teme sa atragi atentia asupra ta, nu ocoli situatiile care te-ar face sa treci drept un personaj controversat sau chiar scandalos. Este de o mie de ori mai bine sa fii contestat si calomniat decat ignorat, iar aceasta observatie se aplica in toate profesiile – toti profesionistii trebuie sa aiba si ceva excentric in imaginea pe care o ofera publicului (vezi celebra fotografie a lui Albert Einstein, cu limba scoasa).

Si interesant este ca abilitatea de a iesi in evidenta nu este una cu care te nasti, ci una pe care o dobandesti: poti si trebuie sa inveti sa te plasezi in centrul atentiei si acest lucru e valabil mai ales daca esti un angajat care face primii pasi in cariera.

Straduieste-te sa iesi in evidenta! Poate printr-un eveniment pe care poti tu insuti sa-l creezi, poate printr-o anumita particularitate a personalitatii tale pe care cei din jur s-o retina amuzati sau poate, pur si simplu, printr-un stil vestimentar specific, care are avantajul ca este si cel mai usor de observat. Daca ai reusit sa iesi in evidenta inseamna ca existi si ca sus, pe cer, incepe sa isi faca loc si steaua ta.