Povestea lui Andrew Carnegie: In copilarie, adormea nemancat. La maturitate, a ajuns cel mai bogat om din lume
povesteandrew carnegiecel mai bogat om din lumesaracieafacerisucces
Una din cele mai impresionante povesti de succes este cea a unui imigrant care lucra in domeniul textilelor, care a devenit cel mai bogat om din lume. Numele lui: Andrew Carnegie.
Andrew Carnegie s-a nascut intr-o casa saracacioasa din Dunfermline, Scotia, in 1835. Timp de mai multe generatii, familia Carnegie s-a ocupat de productia tesatoriilor artizanale. Pe masura ce revolutia industriala a determinat aparitia tesatoriilor cu aburi, afacerea familiei a falimentat.
Familia lui Carnegie a ajuns atat de saraca, incat membrii acesteia se culcau devreme, pentru a uita „de suferinta foamei”. Mai tarziu, Andrew Carnegie scria: "Ma durea sufletul sa vad cum tatal meu cersea de lucru. Mi-am propus sa vindec aceasta suferinta, cand voi fi mare".
La varsta de 12 ani, Carnegie s-a mutat cu familia in Pittsburgh, la cele doua matusi ale sale. Dormeau cu totii intr-o singura camera.
La varsta de 13 ani, Carnegie a inceput sa lucreze in camera cazanului unei fabrici de textile. Noaptea, avea cosmaruri, in care boilerul exploda.
A devenit apoi curier la un birou telegrafic. In timpul anilor petrecuti acolo, tanarul Carnegie s-a straduit sa se imprieteneasca cu oamenii influenti din oras.
La varsta de 17 ani, Carnegie a devenit telegrafist si asistent al unei companii feroviare locale, primind un salariu impresionant, de 35 dolari pe luna. In urmatorii zece ani, Carnegie s-a transformat intr-un angajat indispensabil pentru bunul mers al caii ferate.
Carnegie a inceput sa investeasca in diverse afaceri. A investit 217 dolari intr-o companie producatoare de vagoane de dormit si curand profitul a fost de 5.000 de dolari pe an. A ajutat o companie producatoare de fonta sa construiasca poduri de cale ferata. Investitiile lui au devenit atat de profitabile, incat cei 2.400 de dolari pe care ii castiga anual la calea ferata insumau doar 5% din venitul sau.
In 1865, Carnegie a parasit afacerea feroviara si s-a mutat in New York, unde a inchiriat impreuna cu mama sa un apartament in faimosul hotel St Nicholas.
In 1873, Carnegie a infiintat prima sa companie metalurgica. In urmatoarele decenii, Carnegie Steel a devenit un adevarat imperiu, - datorita adoptarii timpurii a procesului tehnologic Bessemer pentru otelarie si a altor inovatii.
"Cred ca genialitatea lui Carnegie a constat in capacitatea sa de a anticipa cum se vor schimba lucrurile", a declarat istoricul John Inghan pentru PBS.
La varsta de 45 de ani, Carnegie a inceput sa se intalneasca cu Louise Whitfield, fata in varsta de 24 de ani a unui comerciant new yorkez. Mama lui Carnegie nu a fost de acord cu relatia, dar sase ani mai tarziu, dupa moartea acesteia, Andrew si Louise s-au casatorit.
In timpul lunii de miere, Louise i-a scris mamei sale: "Suntem intr-o goana nesfarsita...Am inceput sa realizez cat de important este pentru o femeie sa nu aiba nicio dorinta personala".
In 1897, Carnegie s-a intors in Scotia, unde a cumparat o mare proprietate, unde se afla si Castelul Skibo. A numit-o "rai pe Pamant".
In 1900, Carnegie Steel producea mai mult otel decat Marea Britanie.
In 1901, Carnegie, in varsta de 66 de ani, a vandut compania de otel catre JP Morgan pentru 480 milioane dolari. Compania rezultata s-a numit United States Steel Corporation.
"Felicitari, domnule Carnegie, sunteti cel mai bogat om din lume", i-a spus Morgan lui Carnegie. Carnegie i-a spus: "Ma intreb daca as fi putut obtine 100 milioane de dolari in plus. Ar fi trebuit sa ii cer". "Daca i-ati fi cerut, i-ati fi primit", i-a raspuns Morgan.
"Un om care moare bogat moare dezonorat". Respectand acest motto, Carnegie si-a devotat 18 ani din viata filantropiei. A donat bani catre 3.000 de biblioteci, parcuri, scoli, muzee si a sustinut pacea mondiala. Filantropia i-a oferit "un refugiu personal", a declarat Carnegie.
Andrew Carnegie a murit in urma unei pneumonii, in data de 11 august 1919 (Lenox, Massachusetts).