Poetii belgieni scriu poeme de ramas bun pentru cei rapusi de coronavirus
Parafrazand titlul unui celebru volum de poezii al poetului francez Charles Baudelaire (1821-1867) - "Les fleurs du mal" ("Florile raului"), poetii belgieni au initiat o actiune pe care au numit-o "Fleurs de funerailles" ("Flori funerare"). In conditiile in care, din pricina interdictiilor impuse de autoritati in contextul pandemiei, ceremoniile funerare se desfasoara intr-un cadru foarte restrans si fara a mai respecta reperele impuse de traditie si de religie pentru un astfel de trist eveniment, poetii belgieni au hotarat sa dedice un poem pe care-l trimit familiilor celor plecati.
Initiativa apartine lui Carl Norac (poet si autor de carti pentru copii) si la apelul sau au raspuns peste o suta de poeti belgieni.
In Belgia s-au inregistrat pana acum peste 50.000 de cazuri de imbolnavire si aproape 8.000 de decese provocate de pandemia COVID-19, iar regulile de asa-zisa distantare sociala au impus ca ceremoniile funerare sa se desfasoare intr-o maniera expeditiva, fara a mai respecta ceremoniile specifice si in prezenta unui numar restrans de persoane.
Pentru a mai alina din durerea celor care-si conduc pe ultimul drum pe cei dragi, poetii belgieni trimit familiilor indoliate cate un poem dedicat memoriei celor plecati.
Textele sunt profund empatice, pline de emotie si sunt scrise in spiritul unei rugaciuni.
Presa din Belgia a salutat aceasta initiativa, sublinind faptul ca, desi un poem nu poate schimba realitatea, nu-l poate aduce inapoi pe cel plecat, el are totusi puterea de a alina durerea celor care au suferit pierderea, ii poate imbarbata, ii poate ajuta sa gaseasca resursele interioare pentru a trece peste tragedia suferita.
Initiativa a fost bine primita si de public, astfel ca cele cateva asociatii/ organizatii ale poetilor din Belgia primesc din ce in ce mai multe solicitari pentru a primi un "Poem funerar".
Toate poemele care sunt scrise in cadrul acestui proiect sunt apoi publicate pe site-ul poetului Carl Norac, initiatorul actiunii, si se constituie, astfel, intr-un Memorial de cuvinte dedicate victimelor pandemiei.
"Dar va veni o vreme/ Cand ne vom putea atinge din nou/ Va veni o vreme/ Cand ne vom putea imbratisa cu totii/ In preajma amintirii tale/ Vremea aceea va veni, va veni" - este finalul unui poem scris de Caroline Lamarche ("Poeme pour ne pas partir seul" - "Poem pentru ca sa nu pleci singur")
Carl Novac, initiatorul proiectului "Fleurs de funerailles": "Sunt doar cateva cuvinte. Cateva versuri. Un balsam care nu poate vindeca o pierdere ireparabila. Nu este mare lucru. Dar macar este mai mult decat nimic…"