O noua generatie de parinti: De la bataia rupta din Rai, la lectiile de parenting

O noua generatie de parinti: De la bataia rupta din Rai, la lectiile de parenting parentingeducatiecopiiinteligenta emotionaladezvoltare personalafamilie

De milioane de ani, specia umana si-a crescut "puii" dupa reguli mostenite de la o generatie de alta, dupa modelul parental oferit de mama, bunica sau alta ruda apropiata, dupa cum a considerat ca e mai bine, ghidandu-se doar dupa instinct. Insa in ultimul deceniu asistam la o schimbare a mentalitatii, azi nu se mai pune problema cresterii unui copil, ci problema educarii lui in asa fel incat sa se dezvolte armonios din punct de vedere psihic, pentru a deveni un adult responsabil, cu valori morale, principii si comportament sanatos. Astfel a luat nastere parentingul.
Din punct de vedere etimologic, cuvantul "parenting" provine din engleza si inseamna, pe scurt, "meseria de parinte". Pentru prima data in istoria umanitatii, femeile si barbatii invata sa fie parinti si nu din sfaturile celor mai in varsta sau actionand dupa cum simt, ci din indrumarile specialistilor in psihologie.

Desi conceptul a aparut in anii '60 in Occident, Romania a fost cuprinsa de fenomen abia acum un deceniu si, desi era doar un trend izolat in anii 2009-2010, in ultimii 4 ani, parentingul a devenit o industrie de milioane de euro. Romanii sunt din ce in ce mai preocupati de a invata sa isi educe copii, conturand astfel sfarsitul erei dominate de conceptul ca "bataia e rupta din Rai" sau metaforicul "eu l-am facut, eu il omor".

Daca in urma cu zeci sau sute de ani, parintii, bunicii si strabunicii nostri isi puneau problema supravieturii si singura grija era sa asigure hrana si un acoperis deaspura capului pentru copii, acum ne raportam la alte obiective. Stilul de viata modern, evolutia tehnologica si emanciparea speciei ne-au facut sa depasim obiectivul acoperirii nevoilor primare (hrana si adapost) si sa tindem spre teluri mai inalte, precum desavarsire spirituala, invatatura, dezvoltare personala, inteligenta emotionala.

Tocmai pentru ca nevoile copiilor de astazi sunt mult mai dificil de implinit de catre parintii care nu cunosc psihologie pediatrica, parintii au nevoie de consultanta de specialitate. Bun, insa instinctul matern si patern? Cu ele ce facem? Specialistii spun ca "instinctele fie se educa, fie pot fi tinute sub control cu rabdare si prin exersare, aplicand strategiile recomandate de psiholog".

Parintii din ziua de astazi, cei care au adus pe lume copii dupa anul 2010, sunt prima generatie care isi pune problema fericirii celui mic, si nu doar problema de a-l hrani si imbraca. Acum ne dorim sa dezvoltam caractere si personalitati, sa le descoperim si sprijinim talentele, inclinatiile, sa le imprimam un stil de viata sanatos si sa contribuim la dezvoltarea lor emotionala, astfel incat, atunci cand vor fi adulti, sa fie echilibrati, strategici, manierati si sa stie ce vor de la viata.

Parentingul este, evident, un pas inainte pentru evolutia speciei umane, dar, ca orice fenomen social, poate avea si "efecte adverse". Iar acestea sunt generate de exces. Este minunat ca omul isi doreste sa evolueze si vrea ca propriul copil sa ii depaseasca lui conditia, sa fie fericit, sa aiba parte de un tratament care generatiilor inaintate le-a lipsit, insa de aici si pana la a exagera si a creste un copil strict dupa o carte, e cale lunga.

Parintii trebuie sa gaseasca echilibrul intre instinct si recomandarile specialistilor, fiindca aceste recomandari, desi pleaca de la un adevar, de la un studiu, de la o cercetare, nu sunt universal valabile.

Nu toti copiii reactioneaza la fel la anumiti stimuli, nu toti copiii sunt "construiti" genetic astfel incat sa se dezvolte asa cum si-ar dori parintele. Si aici trebuie demontat un mit sau o teorie falsa. Este vorba despre mitul conform caruia parentingul ar trebui sa ne faca copiii mai inteligenti, mai buni, mai, mai, mai.

Ei bine, nu acesta este rolul sau si cine aplica strict regulile de parenting asteptandu-se ca astfel copilul va fi un adult de succes, plin de bani, intelectual si cine mai stie cum, se insala. Parentingul este menit sa puna niste baze educationale corecte, sa ii ofere copilului un mediu prietenos si favorabil dezvoltarii lui fizice, dar mai ales emotionale si psihice. Evident ca nu doar de asta depinde succesul in viata la care viseaza parintii. 

Sunt foarte importante aspecte precum: propriul caracter al copilului, propria personalitate, atribute mostenite, amprenta emotionala primita la nastere, iar mai tarziu, anturajul si evenimentele din viata care nu pot fi prevazute.

In acest context, parintii ar trebui sa se astepte de la copiii lor doar ca ei sa fie fericiti. Indiferent ca nu vor alege o meserie de top, daca fericirea lor va fi in alt domeniu, ar trebui sa fie incurajati catre ceea ce ii implineste. Or, exact asta nu inteleg parintii pentru care parentingul nu da roade.

"Cum ne jucam cu cel mic, cum ii vorbim, cum reactionam cand greseste, cum ii rasplatim faptele bune, cum il ajutam sa treaca peste o dezamagire, cum ii dam o veste proasta, cum ii spunem "nu", cum il convingem sa manance sanatos, cum ii dezvoltam un caracter responsabil, cum il facem sa ii placa lectura?"

Sunt doar cateva dintre intrebarile cel mai frecvent adresate de parinti specialistilor in parenting. Evident, acestia vin si cu solutii. Solutii care insa trebuie trecute prin filtrul mintii parintelui si adaptate la situatia de fapt. Pentru ca nicio familie nu este la fel, niciun copil nu este la fel, chiar daca, da, in general, creierul celor mici poate fi "dresat" dupa reguli-standard.

Insa nu ne putem creste copiii intr-o bula de sticla, ca intr-un castel de cristal, in care toate se conformeaza unor reguli stricte, conform statisticilor si sondajelor. Copiii au nevoie in primul rand sa se simta iubiti, intelesi si respectati, dar nu trebuie rasfatati si nici pedepsiti atunci cand gresesc iar bataia si agresiunea verbala nici nu incap in discutie. Probabil este, de departe, cel mai mare avantaj pe care il aduce parentingul. Ne scapa de cutuma milenara a educatiei prin bataie si frica.

Educatia prin bataie si teama nu va rezolva niciodata problema pe termen lung. Poate ca acum, copilul s-a cumintit si sta nemiscat "la colt", insa in ani, efectele bataii se vor rasfrange asupra lui, devenind o persoana violenta la randul sau sau permisiva cu abuzurile care i se fac, retrasa, cu stima de sine scazuta, cu neincredere in propria persoana si asa mai departe.

E momentul ca acest comportament sa ia sfarsit, insa cu mare precaute, pentru a nu cadea in extrema cealalta. Nici permisivitatea absoluta nu este indicata de specialisti, nici parentingul aplicat fara adaptabilitate la propriul copil, strict dupa cum scrie "la carte".

Ideal este sa gasim un echilibru, si, in functie de varsta celui mic, de situatie, de personalitatea lui si de ceea ce ne spune "sufletul de parinte", sa actionam, astfel incat sa urmarim intotdeauna fericirea celui mic, nu sa visam sa il transformam intr-un IT-ist, intr-un inginer la NASA sau intr-un culturist. Nu. Copiii sunt inzestrati cu abilitati si inclinatii diferite. Daca Mariuca din parc are talent la pictura si danseaza balet ca un fulg de nea, nu inseamna ca Madalina este apta sa faca la fel. Madalina cu siguranta are alte talente si dorinte, iar ele trebuie descoperite.

Copiii, ca si noi, oricat ar fi de educati prin "parentig" nu vor deveni oamenii perfecti, e doar o utopie. Important este sa devina oameni echilibrati, cu bune si rele, ca fiecare dintre noi, cu amintiri frumoase din copilarie si cu o relatie armonioasa cu familia, iar dincolo de parenting, acest lucru se realizeaza prin COMUNICARE, CALM si RABDARE.

Citeste si: Piata articolelor de lux a crescut cu 5%, la 1,2 trilioane de euro, datorita consumului accelerat din China

Sursa foto: pexels.com