Monumentele dezolarii din anul incantarii
centenar romaniarespect romaniasarbatorire centenarpasajul latin
La cinci pasi de sediul Ministerului Afacerilor Interne (fost hogeac pentru Comitetul Central al PCR), de pe care si-a luat zborul tovarasu’ Ceausescu, rezida un ansamblu monumental dedicat eroilor Revolutiei din decembrie 1989.
Neoficial si poporal, “decoratia” citadina a fost numita “la cartof”… oficial, se cheama Memorialul Renasterii, alcatuit din… Piramida izbanzii; Zidul amintirii; Calea biruintei si Piata reculegerii.
Aici, fie vorba intre noi, in afara de lacrimile de crocodil pe care le varsa potentatii zilei, in fiecare decembrie, nici macar marmura nu se (re)culege (de pe jos). Pe placuta explicativa, scrie asa: “Glorie eterna eroilor Revolutiei romane din 1989”.
Din chipuri de bronz, privesc marmura insangerata a monumentului Carol I, din fata Bibliotecii Centrale Universitare; Corneliu Coposu, de langa biserica Kretzulescu, si, de vizavi, Iuliu Maniu.
Peste statuile acestora, relativ scurta vreme si produsele de esapament ale escadrilelor de porumbei au trecut cu bine. Numai monumentul dedicat Revolutiei parca se-ntrece-n ani cu Piramida lu’ Kheops.
Nu pentru ca ar fi atat de vechi, ci pentru ca, aproape in fiecare zi de weekend, marmura de la baza este tocata de rotile skateboard-urilor si longboarduri-lor unor pusti.
Pentru ei, monumentul nu face nici cat o ceapa degerata sau cat un kil’ de cartofi in aceeasi stare. Nu face atat nici pentru mana care a trantit, pe una dintre statui, sloganul de mare adancime orala adresat PSD.
La vreun kilometru de varful care strapunge “cartoful”, este durat in ciment Pasajul Latin, numit astfel pentru ca arata, in fresce (plus statuia Lupoaicei, din apropiere), originea noastra latina.
Spre deosebire de ansamblul de langa sediul MAI, Pasajul Latin a fost renovat/igienizat in repetate randuri, pe bani grei, dar, nici nu se usuca bine tencuiala, ca, desi vietuiesc in secolul 21, unii semeni inca se exprima rupestru, manjind zidurile cu grafitti.
Pot face asta, desi, in pasaj, sunt montate camere de supraveghere (poate butaforie), ba chiar si un birouas din care am vazut iesind un politist local. Dar se pare ca, nici aici, nimeni nu a fost prins si tras la raspundere pentru distrugere.
Mai sunt doua luni si ceva din Anul Centenarului. Pentru sarbatorirea si-n dunga, s-au alocat fonduri importante, sute de milioane de lei, pentru 100 de ani, in care, ca a fost veritabil comunist/socialist sau pretins capitalist, statul roman nu a reusit sa unifice, macar cu un singur drum de (mare) viteza, facut din asfalt sau din fier, regiunile istorice.
Din pacate, ne-am obisnuit cu lipsa asta, dar mai grav este ca, nici la nivel de mentalitate, de autostrada a neuronilor, de educatie, statul asta unificat nu a reusit mare lucru.
Pana de curand, latura Parcului Cismigiu, in care se oglindeste sediul Primariei Generale a Municipiului Bucuresti, era… borduita de multe ghivece cu arbusti de tuia. Acum, se lucreaza (poate) la refacerea gardului. Ramane de vazut ce-o sa iasa si cat o sa coste.
Poate ne trezim cu pavaj de gresie cu bucatele de marmura, ca pe o parte din bulevardul care duce spre Piata Alba Iulia, marmura pe care aluneci si cand ii uscata iasca, daramite cand ploua, da inghetul sau se topeste zapada…
Pe acelasi traseu, arborii, cum sunt ei arbori, nu puteau fi plantati in pamant, ci li s-au ridicat paturi speciale, iar, pe unele dintre stradutele adiacente, gazonul/iarba nu era in stare sa creasca pe o suprafata plana, ci i s-au construit planuri inclinate…
In vara asta, din nou, in Bucuresti, s-a asfaltat carosabil deja asfaltat, de pe care s-a “raschetat” stratul care, culmea, era in buna stare.
Una dintre cele mai recente ispravi ale Primariei Municipiului Bucuresti: a cumparat 2.000 de fluiere cu bila, pe care a platit 78.000 de lei, fara TVA.
S-ar putea spune ca, acum, realitatea nu numai ca este trista dar mai si fluiera. A paguba. Pentru noi. Mai mereu, numai pentru noi...
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML