Spania a experimentat mai multe sisteme de guvernare in perioada dintre razboaiele napoleoniene de la inceputul secolului al XIX-lea si izbucnirea razboiului civil. In mare parte din secolul al XIX-lea, Spania a fost monarhie constitutionala.
Prima republica spaniola, fondata in 1873, a fost de scurta durata. Monarhia lui Alfonso al XIII-lea a durat din 1887 pana in 1931, dar, dupa 1923, a fost sustinuta de dictatura militara a lui Miguel Primo de Rivera. In urma inlaturarii lui Primo de Rivera in 1930, monarhia nu a mai putut pastra puterea si in 1931 a fost declarata a doua republica spaniola.
Aceasta republica a ajuns in curand sa fie guvernata de o coalitie de centru-stanga. Au fost adoptate mai multe reforme controversate, cum ar fi legea agrara din 1932, prin care s-a impartit pamant taranilor saraci. Milioane de spanioli traiau sub limita saraciei sub controlul strans al aristocratilor proprietari de pamanturi intr-un sistem cvasifeudal. Aceste reforme, impreuna cu alte legi impotriva clerului, si cu reforme in domeniul militar, au creat o opozitie puternica.
Aristocratia, precum si o clica militara extrem de importanta si-au manifestat fatis opozitia fata de a doua republica spaniola. In 1927, generalul Francisco Franco a unificat fortele nationaliste sub comanda Falange, partidul fascist din Spania, in timp ce republicanii au cazut sub influenta comunistilor.
Germania si Italia l-au sprijinit pe Franco cu tehnica militara, inclusiv avioane si tancuri, in timp ce Uniunea Sovietica era de partea republicanilor, care au primit in randurile lor o sumedenie de voluntari veniti mai ales din Franta si Statele Unite. Aceste brigazi internationale au aparat Madridul cu succes pana la 28 martie 1939, cand au cedat asediului trupelor nationaliste ale generalului Franco.
S-a estimat ca in timpul razboiului civil spaniol s-au pierdut peste 1 milion vieti omenesti, cea mai devastatoare pierdere din istoria Spaniei.