Dreptul de creanta

Dreptul de creanta drept de creantadrept patrimonial


Drepturile de creanta sunt acele drepturi patrimoniale in virtutea carora creditorul, poate pretinde o anumita conduita debitorului, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, indreptatindu-l pe titular la forta de constrangere in cazul opunerii.

Drepturile de creanta mai sunt numite si drepturi personale, intrucat poarta obligatii asupra unei anumite persoane care este debitorul.

Obiectul obligatiei consta in ceea ce creditorul poate pretinde de la debitor si acesta trebuie sa indeplineasca.

Creditorul are dreptul de a pretinde prestatia de la debitor la scadenta, care poate fi data nasterii raportului juridic de obligatie sau o data ulterioara.

Dreptul creditorului se stinge prin executarea prestatiei de catre debitor (fie de bunavoie, fie silit), intrucat astfel acest drept devine fara obiect.

Pretul este un element foarte important al contractelor comerciale, care se stabileste de obicei in bani de catre partile contractante sau de catre un tert.

In cazul intarzierii in executarea obligatiilor banesti, debitorul datoreaza dobanzi creditorului, in scopul de a-l sanctiona, pentru a se repara in acest fel prejudiciul suferit de creditor in urma intarzierilor.

Datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile. Ele curg de drept, dar trebuie cerute de creditor pentru ca nu pot fi acordate din oficiu.

Daca partile nu au stabilit prin contract nivelul dobanzii comerciale, aceasta se stabileste la nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei. Daca au facut-o, cuantumul dobanzii va fi acela stabilit intre ele.

In obligatiile comerciale, codebitorii sunt tinuti solidar, exceptie facand stipulatiile contrare, tocmai pentru a proteja creditul.

Exista mai multi debitori si fiecare dintre ei este tinut pentru intreaga obligatie, astfel ca, creditorul poate urmari pe oricare dintre ei.

Solidaritatea poate opera chiar daca nu este expres stipulata in contractul comercial, fiind de natura obligatiilor comerciale.

Totusi, partile pot inlatura prin conventia ce o incheie solidaritatea, stipuland ca obligatia asumata este divizibila.

Prezumtia de solidaritate actioneaza si asupra fidejusorului (garantul personal al debitorului).

Fidejusorul este persoana care se obliga fata de creditorul altei persoane, in acest caz debitorul, sa execute obligatia debitorului, daca acesta nu o va executa. Nu are importanta daca fidejusorul are calitatea de comerciant sau necomerciant, daca acesta din urma garanteaza o obligatie comerciala.

Raspunderea pentru nerespectarea contractului consta in plata despagubirilor pentru repararea prejudiciului sau in plata penalizarilor, daca in contract exista aceasta clauza penala.

Cadrul legal il constituie Legea nr. 469/2002 cu modificarile si completarile ulterioare care prevede anumite reguli speciale privind raspunderea pentru nerespectarea obligatiilor din contractele comerciale si anume:
•    partile contractante au obligatia sa efectueze toate platile la data scadentei,
•    in contracte sa se prevada ca in termen de 30 de zile de la scadenta, debitorii sa plateasca, pe langa suma datorata, penalizari pentru fiecare zi de intarziere,
•    in contracte, pe langa penalizari se pot prevede si plata unor daune-interese pentru neexecutarea totala sau partiala a contractului,
•    totalul penalitatilor pentru intarziere nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, cu exceptia cazului cand prin contract s-a prevazut contrariul.

Deci debitorul poate executa obligatia si dupa data scandentei, in termen de 30 de zile, fara a suporta plata penalitatilor de intarziere.

Daca totusi va depasi acest termen, el va fi obligat la plata penalitatilor de intarziere, care incep sa curga de la scadenta, si nu de la expirarea termenului de 30 de zile.
Suma penalitatilor si a daunelor-interese nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, o reparatie integrala a prejudiciului fiind posibila numai daca limitarea legala a fost inlaturata printr-o clauza expresa prevazuta prin contract.
Nerespectarea obligatiei legale privind efectuarea platilor la scandenta constituie contraventie.