Hortensia Papadat-Bengescu, un "Balzac feminin al literaturii noastre"

Hortensia Papadat-Bengescu, un Balzac feminin al literaturii noastre hortensia papadat-bengescuoperebalzacliteratura

La 8 decembrie 1876 s-a nascut Hortensia Papadat-Bengescu, viitoare prozatoare, romanciera si nuvelista.

Provenita dintr-o familie cu radacini burgheze, tatal sau fiind general, iar mama, profesoara, se casatoreste la varsta de 20 de ani cu magistratul Nicolae Papadat, cariera ei literara fiind dezavantajata de perioada preocuparilor casnice, precum si de ingrijirea celor patru copii ai sai.

Debutul literar al prozatoarei va avea loc in 1919, cu volumul "Ape adanci", iar activitatea sa literara rodnica va acoperi perioada a trei decenii.

Colaborarea cu revista "Sburatorul", inceputa in 1923, va conduce la seria ciclului de romane dedicat familiei Hallipa: "Fecioarele despletite", "Concert din muzica de Bach", "Drumul ascuns", "Radacini", influentandu-i modalitatea de manifestare literara si conducand-o spre largirea ariei de examinare.

Eugen Lovinescu, criticul "Sburatorului", remarca in opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evolutiei necesare de la subiectiv la obiectiv in cadrul prozei romanesti, consemnand "lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vanturile pasiunilor neostoite".

Meritele sale de innoire a romanului romanesc si sincronizarea acestuia cu cel european i-au atras scriitoarei numele de "Marea Europeana", iar prin perspicacitatea observatiilor sale si complexitatea tehnicilor de analiza a modelat proza psihologica romaneasca.

La 5 martie 1955 se stinge din viata Hortensia Papadar Bengescu, scriitoarea care, vrand sa descopere frumosul, a scormonit cu "mainile in urat"...
Fara mijloace de intretinere, interzisa de un regim comunist, neglijata de colegi si critici literari.
De-abia dupa 1965, valul sub care a stat ascunsa se da incet-incet la o parte, fiind reintegrata in circuitul literar si academic.

Printre operele sale, mai aflam nuvelele: "Femeia in fata oglinzii" (1921), "Balaurul" (1923), "Romanta provinciala" (1925), "Desenuri tragice" (1927); operele de teatru: "Povarnisul" (1915), "Batranul" (1920); romanul "Logodnicul" (1935), precum si "Straina",  un manuscris de 1000 de pagini.