Ce este martisorul?

Ce este martisorul? martisordochiaprimavara

Ce stim este ca martisorul, acel mic obiect de podoaba, legat de un snur bicolor, adunat din fire albe si rosii, este un element simbolic ce marcheaza inceputul primaverii.

Ce nu stim, poate, este ca acea impletitura reuneste zilele, saptamanile si lunile anului in doua anotimpuri, iarna si vara, iar obiceiul dateaza de acum aproximativ 8000 de ani, radacinile martisorului plasandu-se in credintele si practicile agrare din vremea respectiva. Timp in care o regasim si pe legendara Dochia, cea care toarce firul primavara si a carei zi se sarbatoreste tot pe 1 martie. Fie ca este fiica regelui Decebal, fie ca este mama celebrului Dragobete, urmele ei „vizibile” de pe muntele Ceahlau sunt marturiile vii ale unui mit romanesc. Ce are destula culoare, trebuie sa recunoastem, si care, desigur, ne poarta cu gandul la primavara.

Chiar daca originile sarbatorii martisorului nu sunt cunoscute, variante avem din belsug, care mai de care mai demne de luat in seama.
Astfel, romanii sarbatoreau inceputul venirii primaverii in prima zi a lunii lui Marte, zeul razboiului, al fertilitatii si al vegetatiei. Al renasterii naturii. Tot acum era sarbatorit si inceputul Anului Nou, obicei care a durat pana la inceputul secolului al XVIII-lea.

Culorile snurului martisorului erau impletite din pace (albul) si razboi (rosul). Ca de el atarna un trifoi cu patru foi, o potcoava, un cosar sau o inima, el trebuia purtat odata cu venirea primaverii timp de cateva zile.

Conform credintei dacice, aceste dovezi ale venirii primaverii, chiar daca se purtau dupa 1 martie, erau confectionate inca din timpul iernii. Rosul, marcat de foc, sange, soare, semnifica viata, adica femeia, iar albul, dat de limpezimea izvoarelor, era specific intelepciunii barbatului. Armonia intre cele doua fiind adusa de impletirea acelor doua nuante ale pietricelelor care se purtau la gat.

Gasim si istorioare, tot din perioada dacilor, conform carora, martisoarele erau in realitate niste monede, din aur, argint sau bronz, functie de statutul social, si care aveau un rol protector, fiind un fel de amulete generatoare de frumusete si fertilitate.
Sau un fel de pavaza impotriva radiatiilor solare. Erau purtate pana cand infloreau copacii, iar apoi erau atarnate de crengile acestora. Deosebit este faptul ca aceste martisoare erau atarnate de fire subtiri de lana in alb si ... negru.

Martisorul nostru romanesc, care face casa buna cu traditia Dochiei carpatice, a fost preluat si de alte popoare din centrul si sud-estul Europei. Si chiar daca timpul a mai sters intrucatva din semnificatia martisorului, transformandu-l mai mult intr-un obiect pur decorativ, el poarta cu sine si transmite, dincolo de vreme, un mesaj aducator de noroc, incarcat de un efect protector, amprentat cu speranta unui nou inceput.