Viata e gratuita, sarutul se plateste scump
kuwaitegiptlibiademocratielibertateseicmonarh
Bucati din Terra numite tari s-au aflat, de-a lungul si de-a latul istoriei, si chiar si in prezent, sub copita unor dictatori. Autohton sau de aiurea, nici nu conteaza daca tot dictator se numeste.
In Orientul Mijlociu, populatia incearca sa scape de niste juguri mult prea stranse si mult prea grele. In partea aceea de lume, anul 2011 se pare ca este echivalentul unui sangeros 1848 european si 1989 est-european, sangeros numai in Romania.
Dar, iata ca, in acelasi Orient Mijlociu, exista un mic stat ai carui cetateni nu si-ar dori sa se fi nascut altceva decat kuwaitieni. Ei spun ca au toate motivele din lume pentru a-si iubi tara si pe liderul lor care, zic ei, tine la popor si arata aceasta cu fapte, nu cu vorbe de doi bani. Iar faptele si vorbele sunt in suma de cateva mii de euro.
Liderul statului, a acordat, de ziua nationala, fiecarui supus (este vorba de un milion de oameni), o... prima de 3.600 de euro si alimente pentru un an, in conditiile in care unii dintre vecinii lor statali se revolta tocmai din cauza foametei.
O foamete dublata si de restrictii, de asuprire, de lipsa de drepturi, de lipsa de democratie. In schimb, in Kuwait, bogat fiind, datorita nu neaparat muncii personale, ci statului, faptul ca esti supus al unui seic, parca nu te deranjeaza asa de tare. Poti sa te sui in orice avion si sa-ti potolesti setea de libertate in Europa.
Caci, desi isi cadoriseste supusii, acelasi regim opereaza arestari daca prinde pe cineva band alcool si/sau sarutandu-se in public, respectiv masina, cele doua... acte fiind considerate infractiuni. Si mai opereaza arestari in randurile celor care locuiesc si muncesc in Kuwait de mult timp si se rascoala. Dar nu pentru ca nu au ce manca, ci tocmai pentru ca vor cetatenie.
Asta in ciuda faptului ca de beneficii totale din partea statului au parte numai cetatenii care traiesc pe acele meleaguri de cel putin trei generatii. Corect, ca asa oricine ar tinde sa devina cetatean, intr-un fel actionar la propriul stat, si orice mama s-ar duce sa nasca in Kuwait.
Intrucat, acolo, chiar daca supusi, cetatenii sunt constienti ca locuiesc intr-o tara bogata, al carei petrol este, implicit, al oricarui cetatean. Norocul lor! Cate tari bogate sunt pe lumea asta de a caror bogatie, roade nu se bucura proprii cetateni? Multe. Iar cele mai apropiate in timp si spatiu sunt chiar Egiptul si Libia rasculate, state in care dictatorii s-au improprietarit de la sine putere cu tot teritoriul tarii si vor sa tina totul numai pentru ei si numeroasele lor familii si gasti.
Pe urma, statut de supus il mai au si britanicii, spaniolii, suedezii, norvegienii, cetatenii oricarei tari, care, chiar daca democratica din toate punctele de vedere, este condusa de un monarh. Iar supusii platesc din taxe si impozite regele sau regina, primind de la acestia, in cazuri fericite, un pic mai mult decat niste... bezele.
Asadar, daca in Kuwait, nu exista o democratie reala, macar ca si cetatean statul nu-si bate jos de tine cocosandu-te sub stive de impozite si nici nu te pune sa stai ore intregi la cozi ca sa le platesti.
Acolo, te bucuri de democratizarea bunastarii, intr-o tara in care statul nu iti ia alocatia de la gura copilului ci da prime chiar si copiilor si chiar si celor care urma sa se nasca in luna februarie; intr-o tara in care cetateanul se bucura de educatie si asistenta medicala gratuite si de locuri de munca foarte bine platite.
Oare cati kuwaitieni ar renunta la cetatenie din cauza ca nu au voie sa consume alcool si sa se sarute in public?